Fiecare om are problemele lui neanalizate, netratate și nespuse.
Bineânțeles că nu vrem să ni se vadă slăbiciunile,
sau să se spună că avem probleme la mansardă.
Pe cine interesează că ești în panică și-ți tremură genunchii
urcând pe scară pentru curățirea streșinii (ca un bun gospodar)?
Pe cine interesează că devii anxios
privind apa din barajul Vidraru, sau pe malul mării,
doar din cauză că ești conștient că apa este foarte adâncă?
Pe cine interesează că nu poți vedea cu plăcere un spectacol de balet,
doar pentru simplul fapt că ești prea conștient
de efortul necesar acelor mișcări pline de grație?
Pe cine interesează că devii anxios când vezi pe ecran
un speolog târăndu-se printr-un tunel carstic.
(de știut că în prezent,
"peste 30 de milioane de chinezi locuiesc în peșteri",
mai mult decât toată populația Arabiei Saudite?
(o țară unde convertirea la altă religie în afară de islam,
este strict interzisă și se pedepsește cu moartea.)
(Islamul este una dintre cele 10.000 de religii ale umanității,
și este o religie abrahamică impusă de Abu-l-Qâsim Mouhammad, zis și Mohammed.)
O altă simțire, este senzația de "micșorare"
pe care o ai în marile aglomerări urbane,
când încerci să te poziționezi pe scara socială.
Doar în orașul Shanghai, în 2017, trăiau mai mult de 24.000.000.
Deci cu 5 milioane de oameni mai mult decât în toată România.
Pentru cei mai mulți dintre noi,
numerele care depășesc milionul devin abstracte.
Bucureștiul are cam același număr de oameni ca și Montrealul.
Într-o mare aglomerare urbană, te uiți siderat
și te șochezi gândindu-te la câți au viața bazată pe "Métro, boulot, dodo".
Această mulțime de oameni trebuie să mănânce (zi de zi).
Toți folosesc cam aceleași obiecte pe care la un moment dat le aruncă.
Câte sunt Marilyn Monroe sau Vasilica V. Dăncilă și câți sunt Brad Pitt?
Și la final de poveste, nu uita:
"You have the right to remain silent... Anything you say may be used against you ...." (Miranda warning)